Radu Trifan Blog

http://radutrifan.eblogus.com/

Aici va fi blogul cu pozele familiei mele:)

Salut tututor!:)

Next week I will start advertise my proxy network here on Eblogus, so everyone who needs fresh and new proxies check my blog by next week. I will post daily a couple of fresh new proxies. Meanwhile you can subscribe at our proxy newsletter www.prox.ws and  you will be notified everytime I find a new and working proxy


Picture of the day:

Hello dear reader,

Today I will share with one great proxy. A proxy with a very short domain.

Here it is: L.md


Yes thats only 1 letter :),

Happy browsing my friend!

Hello fellow reader,

Here is a fresh proxy for you so you can surf the internet without showing your ip:

Bat.name

Also you can check our 1st proxy list were you will find new proxies daily: www.prox.ws
Don't forget to tell your friend about this great sites.

Thanks in advance and have a nice day

Happy New Year My Friends!!!


Wish you joy, happiness and only the best in the New 2008 Year.

Here is another list of my proxies.

Omoh Proxy
Emmm Proxy
HttH Proxy

Hello my friend,
If you are at school and work and your preffered sites are blocked. You can use one of my high speed proxies. My proxy will unblock all blocked sites like myspace, youtube, bebo, facebook

I will keep you updated with new proxies daily in case the proxy has been blocked you will always get new and fresh proxies

For today I prepared this proxies :)
Ievi.Net
4Proxy

Have a nice day!

Hello my friend,

I didnt posted for a long time here on Eblogus. I see many people here now :). I see on Eblogus -its SNOWING. Thats cool. At least on my display I can see snowflakes, I would like fox Xmas to see real snow

Wish you only the best and good luck!!!

Christmas is coming :)...

Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea bine, spune cu voce tare, "Iti dai seama ca azi se fac sase luni de cand ne vedem?" Liniste in masina.

Pentru Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se simte restrans de relatia noastra; poate crede ca incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o doreste, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.

Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens, indreptandu-ne sigur spre... Adica, spre ce ne indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie? Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta persoana?

Radu gandeste: Asta nseamna ca a fost... sa vedem... in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna... off...trebuia sa schimb uleiul de mult.

Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui. Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu, ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama sa nu fie respins.

Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o groza de bani!

Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce simt. Pur si simplu nu sunt sigura.

Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90 zile. Exact asta vor spune, jigodiile.

Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau langa o persoana normala, o persoana cu care imi place sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele romantice de scolarita.

Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o bag...

"Radu," zice Elena cu voce tare.
"Ce?" zice Radu, tresarind.
"Te rog, nu te tortura asa," zice ea, cu ochii care incepeau sa se umple de lacrimi. "Poate n-ar fi trebuit... O Doamne, ma simt asa de..."
(Se opreste plangand in hohote.)
"Ce?" zice Radu.
"Sunt o proasta," suspina Elena. "Vreau sa spun, stiu ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal."
"Nici un cal?" zice Radu.
"Crezi ca sunt o proasta, nu?" zice Elena.
"Nu!" zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul corect.
"Doar ca... Doar ca eu... Eu am nevoie de timp," zice Elena.
(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar putea sa mearga.)
"Da," zise el.

(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)
"Oh, Radu, chiar simti asa?" zise ea.
"Cum asa?" zice Radu.
"Asa despre mine," zise Elena.
"Oh," zice Radu. "Da."

(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii lui, facandu-l sa devina
foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un cal. In final ea vorbeste.)
"Iti multumesc, Radu," zice ea.
"Iti multumesc," zice Radu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in conflict, torturat si
plange pana in zori, in timp ce Radu deschide o punga de alune, deschide
televizorul, si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui meci de
tenis intre doi cehi despre care nu a auzit niciodata. O mica voce din
adancul mintii ii spune ca s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce, asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i de importanta.

A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor analiza tot ce ea a zis si tot ce el a zis, trecand peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant, expresie si gest pentru subintelesuri, luand in considerare orice ramificatie posibila. Vor continua sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o concluze definitiva, dar nici neplictisindu-se niciodata de subiect.

In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un prieten comun de-al lui si
al Elenei , va face o pauza chiar inainte de a servi si va spune:

"Nelule, Elena a avut vreodata un cal?"

PS: Thanks Gabriel, nice story

Recent am făcut o mică călătorie de 2 zile la Bucureşti, aceasta şi cu un blog scris de cineva din afara despre părerea sa despre Romania m-au inspirat sa scriu acest mic articol. Şi ca orice opinie, aceasta este mai relevantă pusă în contextul celui care îşi spune părerea. Am crescut în Chişinău şi mi-am făcut facultatea în Iaşi. Aceste două oraşe sunt destul de mici comparativ cu Bucureştiul care mi s-a părut foarte mare, dacă nu imens.

Considerînd dimensiunea acestui oraş, şi traficul infernal de acolo, vizitarea acestuia este un test al rezistenţei fiecăruia. În principiu, vizitarea a două locaţii din Bucureşti care se află la distanţă medie în oraş poate dura o zi întreagă. Numai timpul pe drum este de minim o ora, iar considerînd că trebuie să ajungi de la un loc la altul începînd cu o locaţie iniţială înseamnă patru drumuri, deci 4 ore de mers pe jos, cu metroul sau cu maşina. Norocul nostru este că locurile ce merită vizitate sunt în mare măsură apropiate, astfel călătoria devenind mai scurtă. Pentru mine chiar şi zonele de locuit mi-au părut impresionante deoarece conţineau foarte multe blocuri turn unul lângă altul, iar de pe fereastra unui bloc nu se putea vedea decât altele. Această privelişte nu este ceea ce visează fiecare dintre noi sa vadă în fiecare dimineaţă când se trezeşte. Din păcate însă majoritatea bucureştenilor nu prea au de ales. Motivul este simplu, în Bucureşti se câştigă mai mulţi bani. Însă nici acest lucru nu este altceva decât un miraj, pentru că preţurile apartamentelor sunt enorme, iar foarte mulţi bucureşteni nu sunt decât chiriaşi, sau îşi plătesc rata la apartament, iar oraşul creşte pe baza migraţiei populaţiei din provincie la oraş, mai ales la Bucureşti, pentru ca se câştigă bine. Şi eu trăiesc la apartament în Iaşi, însă de pe balcon la mine se văd două mănăstiri pe dealuri şi bună bucată de verdeaţă care ţine loc de picnic în weekend-urile însorite. La orele de vârf metroul este supra aglomerat, iar de trafic şi transport public nici nu m-ai vorbesc, însă călătoria cu acesta este relativ scurtă comparînd cu celelalte mijloace de transport. Centrul oraşului este destul de frumos, însă este loc şi de mai bine, Casa Poporului este şi ea impozantă pentru un străin. Totul în jur are dimensiuni gigantice, iar acestea crează iluzia că eşti Guliver în ţara giganţilor. Blocurile vechi din Bucureşti sunt toate cu plafon înalt, iar dacă nu ai vedea că oamenii din jurul tău sunt la fel de mari ca oriunde în altă parte, ai avea impresia că eşti prea mic. Plimbările sunt foarte lungi şi obositoare, iar eu recomand cu căldură o pereche de încălţăminte cât mai confortabilă. Am avut şi plăcerea să vizitez o parte mai veche a oralului, care deşi era într-o zonă centrală, erau doar case din Bucureştii vechi, iar în jur era o linişte ne la locul ei, pentru că totuşi eram în centrul unui oraş cu mai multe milioane de locuitori. Mi-ar place să trăiesc în acea zonă, în sunt sigur că o casă acolo costă mai mulţi bani decât câştigă în medie un român în toată viaţa lui.

În general am văzut feţele oamenilor, pline de griji de a ajunge la servici, sau de a se întoarce acasă de la servici. Nici pe departe nu pot să zic că sunt doar feţe zâmbitoare, sunt foarte mulţi oameni care câştigă mai puţin decât mediu în Bucureşti. Viaţa acolo nu mi s-a părut mai uşoară şi nici mai grea decât în restul României, însă oamenii mi-au părut mai prost dispuşi decât în alte oraşe mai mici. Probabil este o chestie psihologică a oamenilor în oraşele mari.

În concluzie pot să zic doar că nu mi-ar place să trăiesc acolo, e prea puţină natură, iar timpul pierdut zilnic în mijloacele de transport este enorm.

Listen to Podcast (Subscribe to Feed)

Hello fellow reader,

Today I would like to share with you a nice music file with nice sound effects.

Happy listening!

Salutare, aceasta este prima mea incercare de a scri ceva aici:)

  Bine am venit!;)

 

  Este o pagina de test:)